Forum Cutremur.net si Riskzone.info

Locuiesc in Bucuresti dar la cutremurul din 77 aveam doar cateva luni, deci despre el mare lucru nu am ce sa povestesc. Din ce mi-a povestit sora-mea, cateva zile nu a fost curent electric iar telefoanele nu au functionat aproape o luna. Dupa ce au fost pornite din nou, numarul vechi a fost schimbat cu unul nou. Ce stiu este ca taica-meu m-a luat in brate si a iesit cu mine afara. Pe atunci stateam intr-un apartament la parterul unui bloc de 4 etaje. Blocul, construit in 1974 cred, nu a avut nici o problema pana acum la nici unul dintre cutremure.

In august 1987, eram cu tata, ama, fratele meu si sora mea in sufragerie, si ne uitam la bulgari, la Studio X. Asta era un generic-emisiune sub care rulau filme clasice, gen TNT, sau seriale. Chiar in seara aceea stiu ca ne-am uitat la \"Linda\", asa se numea serialul acela unguresc. In plus, cand erau filme in limba engleza, la aceasta emisiune nu erau dublate ci titrate, si era foarte usor sa le urmaresti.

Imediat dupa ce s-a terminat filmul, fratele meu s-a ridicat de pe fotoliu, a aprins lumina si s-a indreptat inspre televizor sa il stinga. Imediat cand l-a stins mama a spus sa iesim cu totii din casa. Eu nu simtisem nimic, stateam in pat, dar oricum, fiind prima oara cand aveam de-a face cu un cutremur oricum nu mi-as fi dat seama ce se intampla.

Taica-miu a deschis usa de la apartament si am inceput sa iesim: mama, sor-mea, eu, apoi urmau sa iasa frate-miu si taica-meu. Cand ma indreptam spre usa am trecut prin dreptul bucatariei. Atunci am simtit o miscare mai puternica si lumina s-a stins pentru vreo 2 secunde. Din cativa pasi am fost pe palier, iar atunci am avut senzatia ca nu mai am nimic sub picioare si sunt in cadere libera. Miscarea verticala fusese atat de puternica incat lumina s-a intrerupt din nou pentru cateva secunde. Am coborat scarile si am ajuns afara. Mama a ramas in fata blocului sa astepte sa iasa si taica-meu cu frate-miu iar sor-mea m-a dus mai departe de bloc, unde eram in siguranta. Incercam sa ma tin pe picioare, incepusera miscarile orizontale, foarte puternice, iar eu imi pierdusem orice stabilitate. Am intrebat-o pe sor-mea daca mai dureaza mult si ea mi-a raspuns ca se va termina imediat. Dar clipele se scurgeau ingrozitor de greu iar eu priveam cerul, era plin de stele si extraordinar de curat in noaptea aceea. Toti copacii se aplecau de parca era furtuna, iar zgomotul infundat pe care mai mult il simteamdecat il auzeam ma speria si mai tare.

Intr-un final miscarile s-au oprit, taica-miu a urcat in apartament sa ia actele si ce bani mai aveam si am hotarat sa mergem pana la bunica-mea care statea la vreo 4 statii de autobuz distanta.

Am luat-o pe jos, am observat ca lumina in locuinte a fost oprita, dar strazile erau luminate. Fabricile de pe platforma industriala incepusera sa evacueze probabil diverse substante chimice pentru a nu risca vreo explozie, iar vuietul pe care il faceau iti patrundea pana in oase. Lumea incepuse sa iasa din blocuri, dar nu auzise nimeni nici un comunicat oficial referitor la cutremurul care avusese loc.

Ne apropiam de blocul bunica-mii, care era chiar la bulevard. Fiindca pe ambele partile bulevardului sunt numai blocuri de 10 etaje iar toata lumea iesise afara, abia reuseai sa treci sau sa vezi in departare din cauza aglomeratiei.

Am ajuns la blocul bunica-mii, nu se intamplase nimic, dar nu mai era curent electric. Am urcat la ea in garsoniera ea isi pregatise deja un bagaj de mana cu acte, bani si medicamente si am vorbit cu ea sa vina sa stea la noi pana a doua zi. In acea saptamana, cu cateva zile in urma, frate-miu ii cumparase un aparat de radio Gloria, protabil, care inca mai avea bateriile cu care fusese livrat. L-am luat si pe acela si am pornit cu totii inapoi spre casa.

Pe drum, frate-miu a incercat sa prinda la radio Programul 1. Cand a reusit era heterodina, acel tiuit care se aude si la televizor atunci cand este mira. Dupa cateva secunde a inceput sa se auda semnalul care anunta ca urmeaza un buletin de stiri. Timp de cateva minute, mai mult de 5 minute semnalul s-a tot repetat, fara ca buletinul de stiri sa inceapa. In cele din urma a intrat vocea unui crainic care aanuntat ca a avut loc un cutremur, nu mai tin minte exact cate grade a spus ca a avut, ca nu s-au inregistrat nicaieri in tara pagube materiale, ca sunt cativa raniti si (parca asa mi-aduc aminte) 5 morti. Din nou semnalul acela al buletinului de stiri a inceput sa se repete, si apoi iar crainicul care anunta acelasi lucru. Altceva nu am mai aflat in seara aceea. Am ajuns acasa, curentul a pornit imediat cum am ajuns, si am dormit cu totii in sufragerie, unii pe canapea, altii pe jos, altii in pat.

In 1990 eram tot acasa, in sufragerie, stateam pe un fotoliu si citeam niste ziare asteptand ceva emisiune sa inceapa la televizor. Am auzit ca vibreaza usa de la intrare, si in prima faza am crezut ca este frate-miu care a venit acasa si incearca sa descuie usa din exterior. M-am dus sa vad ce se intampla si m-am uitat pe vizor. Nimeni. Usa, si tocul usii pe care pusesem mana, continuau sa vibreze ceea ce m-a facut sa cred ca o fi cineva prin bloc care da gauri cu bormasina in pereti, sau care vrea sa darame vreun perete. Chiar in momentul acela a iesit sora mea din camera ei si mi-a zis ca e cutremur. Am iesit afara si abia acolo a inceput distractia: miscari pe orizontala, ample, de abia ma mai tineam pe picioare. Mare lucru ce s-a intamplat dupa aia nu am mai tinut minte; cu toate astea in noaptea respectiva a mai fost inca unul, mai scurt si mai slab, dar care tot m-a trezit.

Interesant atunci a fost ca, cu exact o zi inainte aparuse un numar al ziarului \"Dreptatea\" (era al PNTCD-ului), care avea pe prima pagina o poza din piata Universitatii cu km liber de neocomunism si un titlu imens deasupra: \"Ne vom cutremura si vom intelege\". Foarte inspirat ales titlul asta, cu doar o zi inainte de cutremur.

La cateva luni dupa aceasta, tot in 1990, stateam intr-o duminica in pat in camera mea citind niste caiete si am simtit din nou ca se misca pamantul. Am iesit in hol sa ma duc la maica-mea in bucatarie, dar deja se terminase, iar mai tarziu am aflat de la stiri ca a fost un cutremur la bulgari, care s-a simtit si in Bucuresti.

Cam astea sunt experientele mele... la voi cum a fost?

foarte interesant... sincer sa fiu eu nu am simtit nici unul caci nu locuiesc in bucuresti... dar sper nici sa nu trec niciodata prin asa ceva, sau daca trec sa nu patesc nimic...

:cool:Dodo a uitat sa va povesteasca ca in \'99 era pe un vapor mare(ferry pireu-heraklion).S-a dus la culcare tarziu si in somn a simtit un soc,ca si cum era intr-o masina si soferul a zmucit brusc de volan ca sa evite o coliziune.Dimineata nimeni nu stia nimic..dar la CNN spunea ce cutremur mare a fost in Turcia.:cool:Dodo nu rateaza cutremure

bine ca l-ai ratat pe cel din indonezia...

Fiindca in 1977 (4 martie) nu eram decat un bebelus de 6 luni si o ziulica, e clar ca nu am amintiri proprii. Asa ca voi povesti aici doar ce imi amintesc de la cutremurele pe care le-am simtit. Si ma refer la seismele mai importante (31 august 1986, 30 si 31 mai 1990, 27 octombrie 2004), nu si la cele de magnitudine mai mica (sub 6).
Sa incep cu seismul din 31 august 1986. Aveam 10 ani fara 3 zile... Asa ca mai tin minte cate ceva. Imi amintesc ca dupa o zi de vara foarte calduroasa, seara pe la 9-10 a inceput, brusc, o vijelie cu rafale de vant care ridicau praful in aer, tunete si fulgere. Nu prea ploua, cred ca au fost doar cateva picaturi nesemnificative. Pe la 10 jumate-11 vijelia a slabit, daca nu ma insel. In acea vreme locuia la noi si bunica mea, care dormea in sufragerie. Asadar, vine noaptea, ne culcam toti. Brusc, la circa 30 de minute dupa miezul noptii, am fost trezit de un huruit puternic, tin minte ca patul se misca intr-o parte si in alta, am auzit tipete in bloc, am tipat si eu.....am incercat sa ma ridic din pat dar nu puteam; pana la urma reusesc sa ajung la usa, aprind lumina si vad lampa cum "dansa" intr-o parte si-n alta. Ai mei iesisera din camere, sora mea isi pusese deja un palton si se pregatea sa iasa afara. Bunica a simtit seismul de la inceput, deci inca din faza undei primare P. Zicea ca s-a trezit in plina noapte cu un sentiment de neliniste accentuata, i se parea ca atmosfera in casa devenise apasatoare si ca respira mai greu. La un moment dat, a auzit cum geamurile de la biblioteca incep sa zdrangane, a crezut ca umbla cineva si tranteste usile, dar apoi a sesizat si o usoara trepidatie, verticala, care se prelungea. Si-a dat seama ce inseamna asta, amintindu-si cutremurele mari pe care le-a trait, in 1940 si 1977. S-a sculat, si in acel moment a inceput un balans mai puternic care era sa o tranteasca. Atunci au iesit si ai mei din dormitoare, eu aprinsesem lumina si ieseam din camera tocmai cand seismul incetase. Am iesit cu totii afara, cu cate o haina peste pijamale. Tata a luat lanterna si aparatul de radio portabil, si mergem la masina. Am stat afara, de fapt in masina, pana pe la 3, dupa care, vazand ca nu se mai intampla nimic, am revenit in casa. Si vecinii au procedat similar, toti fiind destul de nauciti, buimaciti si speriati. Un singur vecin, cel de la ultimul etaj (4) nu a vrut sa iasa, statea si se uita la noi de la fereastra bucatariei... Imi aduc aminte ca, desi era senin, totusi se racorise bine dupa vijelia din seara precedenta. Stelele straluceau, si pe alocuri se auzeau cainii cum urlau in departare. Ulterior am inteles ca mai fusesera si niste replici mici, dar nu le-am simtit, cu exceptia celei din dimineata de 2 septembrie, de la ora 5, replica pe care am simtit-o fiindca ma trezisem de fapt cu cateva minute mai devreme.
Aparent, nu au fost pagube mari, totusi la niste magazine din zona s-au rasturnat rafturile, iar unul dintre blocurile de pe bdul Metalurgiei (unde a locuit si o colega de-a Cristinei) s-a crapat serios in interior.
Comunicatele oficiale ulterioare au fost scurte si zgarcite in informatii. S-a anuntat doar o magnitudine de 6,5 grade, desi in realitate magnitudinea seismului a fost mai mare (Ms=6,95). Nu s-a spus nimic despre stricaciunile de la Focsani si despre distrugerile din Basarabia, de la Chisinau cu deosebire.

Aveam 10 ani atunci cand a avut loc cutremurul din 1986 dar inca am vie in memorie amintirea acelei nopti.

Ma culcasem pe la 10 seara, era vara si eram in vacanta. A doua zi trebuia sa plecam, eu si parintii, la tara. Eu urma sa stau acolo o saptamana iar parintii sa se intoarca in Bucuresti duminica seara.

Dormeam deja de 2 ore cand, printre vise, am simtit ca ceva este in neregula. De afara se auzea un zgomot ciudat, care se rostogolea parca din ce in ce mai aproape de noi. Parca o masinarie imensa s-ar fi pornit pe strazile orasului de la un capat la celalalt. Si apoi a fost miscarea: intai o smucitura care m-a rostogolit in pat. Apoi inca una si inca una, balansul blocului si incercarile mele de a ma ridica din pat. In casa si probabil si din celelalte apartamente se auzeau vase de sticla care se faceau tandari de pardoseala. Si un scrasnet al blocului care se apleca dintr-o parte intr-alta.

Stateam pe marginea patului si mi-era teama sa ma misc prin casa fiindca nu credeam ca voi putea sta in picioare. Mai mult decat de cutremurul in sine, mi-era teama ca nu cumva, daca merg prin casa, sa nu cad si sa ma lovesc de tocurile de la usi sau de alte obiecte din casa. Lumina s-a stins, si vedeam afara ca niste fulgere pe cer, desi nu ploua si nici nu parea sa fie innorat, fiindca se vedeau stelele pe cer. In biblioteca aveam un glob pamantesc, asezat pe unul din rafturile de sus. L-am auzit cum s-a rasturnat si a cazut cu un zgomot sec.

In momentul acela s-a deschis usa de la camera mea si i-am vazut pe ai mei care venisera sa vada ce fac eu. Cred ca atunci s-a oprit si cutremurul fiindca balansul blocului se oprise aproape complet. Nu prea stiam ce a fost, nu intelegeam daca o sa mai continue, daca o sa mai fie vreun cutremur, cam in ce fel ar trebui sa ma comport in astfel de situatii.

A doua zi am vazut ca globul meu pamantesc, facut din carton, se infundase acolo unde se lovise de podea. Nu am reusit sa-l mai fac la fel de rotund pe cat a fost la inceput. In afara de glob si de alte cateva vase sparte prin bucatarie nu am mai avut nici un fel de problema in casa.


va urma 1990

Continui amintirile cu ceea ce imi aduc aminte de la seismele din 30 si 31 mai 1990. Stim ca atunci s-au produs 2 cutremure vrancene importante, la interval de 13 ore unul dupa celalalt. Primul ziua, la ora 13h40min timp local, de magnitudine 6,7 si la o adancime de circa 85 km, iar al doilea in noaptea imediat urmatoare, la 3h17min, cu magnitudinea 6,1 si la adancime de 79-82 km.
Aveam 13 ani si ceva atunci, mergeam pe 14. Eram in clasa a 7-a, la gimnaziu. Imi aduc aminte ca in dimineata zilei de 30 mai am avut o stare ciudata de neliniste, dar nu mi-o puteam explica. Mi-am inchipuit ca era vorba de emotia la o eventuala ascultare la una dintre disciplinele la care aveam ore in acea zi...cred ca era intr-o miercuri, daca nu ma insel. Tin minte ca fuseseram chemati la scoala un pic mai devreme; aveam program incepand de la 12:30, dar am fost chemati la 12 pentru un control medical sau o vaccinare, cred. Nelinistea mea a continuat, si imi dadeam seama doar de faptul ca nu ma temeam de controlul medical sau de intepatura... Era altceva, dar nu realizam ce. Ziua era relativ placuta, desi cerul nu era complet senin, era un fel de pacla care acoperea soarele, cel putin in jurul pranzului, pe la 12-1. Dupa ora 1 soarele a inceput sa straluceasca pe cer in toata splendoarea sa, pacla risipindu-se cu totul. In sfarsit, la 13:30 incepem ora de engleza. Era a doua ora din programul acelei zile, si la prima ora (fizica ? nu mai stiu sigur) nu venise profesorul si ne facusem de cap care prin clasa, care prin curtea interioara... Asadar, incepe ora de engleza. Profa noteaza absentii in catalog. Toti stateam cuminti, cu caietele de teme pregatite, asteptand sa fim ascultati... Resimteam o neliniste din ce in ce mai puternica, si mi se parea ca atmosfera in sala de clasa devenise extrem de apasatoare, ca si cum totul s-ar fi oprit in nemiscare, ca si cum aerul, moleculele, natura se blocasera cu totul si urma sa ne faca, metaforic vorbind, o comunicare foarte importanta ! Senzatia era extrem de ciudata ! Dar extrem de ciudata ! La un moment dat, una dintre fete incepe sa se agite si sa sopteasca ceva la vecina de banca, si apoi s-a adresat, pe un ton speriat, profei de engleza care tocmai rasfoia catalogul (pana sa ia decizia pe cine sa asculte :unsure, afirmand:"E cutremur, doamna !!!" Abia atunci am realizat ca masa si podeaua incepusera sa trepideze, era o miscare vaga, destul de discreta, verticala, deci de jos in sus. Prima data am sesizat doar trepidatia bancii, si i-am dat una dupa ceafa colegului cerandu-i imperios sa nu mai miste banca !!! Cateva secunde mai tarziu, am sesizat si trepidatia podelei, care nu se mai oprea, nu se mai oprea ! Ca la un semn, ne-am ridicat in picioare mai multi colegi, dar nestiind ce sa facem, am ramas asa, in asteptare. Profa s-a sculat de la catedra, s-a asezat in fata clasei si statea si ea, palida la fata, asteptand. Oare ce asteptam cu totii ??? Pai ce sa astepta, asteptam unda S. Stim acum ca unda S soseste la Bucuresti dupa circa 18-19 secunde de la sosirea undei P. Deodata, am auzit cu totii un huruit surd, ca si cum un tanc ar fi trecut chiar prin fata noastra ! Bancile au luat-o brusc inainte, inapoi, iar inainte, si iar inapoi !!! Brrr ! Am vazut cum peretele s-a miscat in raport cu un pom de afara, care parea ca "o luase" in sens contrar. Tipete, racnete, fetele au fugit primele, nu le credeam capabile de asa un sprint ! Sigur, fuga e rusinoasa, dar e sanatoasa ! In sala de clasa mai ramaseseram cativa, ulterior au fugit si restul. Eu am ramas ultimul, zic "Stau sa se termine si apoi ies in liniste" ! Stateam sub tocul de la usa, in stanga era cancelaria. Restul elevilor o zbughisera deja pe scara elevilor. Cand am vazut cum se crapa peretele de deasupra cancelariei si incep sa cada bucati de tencuiala, am tulit-o si eu pe scara, de data asta pe scara profesorilor ! A fost un noroc, era libera. Scara elevilor a fost arhiplina, si 2 elevi s-au accidentat, intrand cu capul, respectiv cu gura, in calorifer !!! Brrr ! Pe la mijlocul scarii, balansul infernal s-a oprit, asa ca atunci cand am ajuns jos, iesind pe la accesul profesorilor, seismul se terminase deja ! Afara, la iesirea profilor, elevii si profii stateau, unii incremeniti inca din cauza sperieturii, altii se miscau de colo-colo vociferand si comentand evenimentul ! Toata lumea se intreba, fireste, "cat de mare a fost" si "daca mai vine unul" !
Am pornit apoi cu totii spre curtea interioara a scolii, si la intrare unul dintre profesori statea si nu ne lasa sa intram. Lasaseram toate lucrurile inauntru, si vroiam sa mergem sa le luam. Pana la urma, au reusit unii sa se duca si au luat din lucruri, inclusiv ale colegilor. Pe la 2 dupa-amiaza apare si tatal meu, cu masina, sa ma ia acasa. Pe drum, lumea stransa ciopor in fata blocurilor, gospodine in capot si barbati in pijamale (la 2 ziua !!!!:harhar, comentau si isi dadeau cu parerea, clamand si melitzand din gros ! In sfarsit, ajungem acasa, dar nu intram inca in bloc, am mai stat in fata blocului pana pe la 2 jumate. Apare si mama, care a prins cutremurul la Palatul Telefoanelor, la ultimul etaj !!! A zis ca ametisera cu totii, cele 2 cladite adiacente se ciocnisera una de alta cu zgomote infricosatoare ! Sora mea era si ea acolo, lucra pentru un proiect de diploma. In fine, pe la 3 ne hotaram sa intram in casa. Pagubele in apartament nu au fost cine stie ce, ici-colo cate un mic element decorativ a mai cazut, dar totusi nu s-a spart nimic ! Seara stam cu totii la tv si ascultam anunturile oficiale. Specialistii ne asigurau ca vor fi replici, dar foarte slabe si ca nu trebuie sa fim ingrijorati ! Cu aceasta asigurare in minte, ne ducem la culcare. Nu pentru multa vreme ! In dimineata zilei de 31 mai, putin dupa 3 si un sfert, pamantul a inceput sa vuiasca din nou ! Ceva mai slab si cu o durata mai mica decat a primului cutremur, al doilea seism a facut totusi sa balanseze lampile si m-a facut sa scot un racnet de mama focului !!!! Am asteptat toti sa se termine si am iesit afara. Dar nu am stat prea mult. Am zis "Da-o incolo de treaba, au fost deja 2 seisme, nu mai are de unde inca unul!!!" asa ca pe la 4 fara ceva ne-am culcat linistiti. Cat priveste replicile, trebuie sa spun ca eu am simtit o replica pe 31 mai, la 8 fara 12 minute dimineata. Tocmai ma dadusem jos din pat, de fapt stateam pe marginea patului, cand sesizez cum podeaua incepe sa vibreze, geamul si usa au scartait si am simtit trepidatia timp de 4-5 secunde. Ulterior s-a anuntat ca replica din acea dimineata, de la ora 7h48min, a avut magnitudinea 4,6 si a fost resimtita in Bucuresti cu intensitatea de III-IV pe scara Mercalli. Alte replici nu am mai simtit, dar am inteles ca au mai fost destul de multe replici cu magnitudini intre 3,5-4,5 pe scara Richter. Una dintre ele ar fi fost chiar pe 30 mai, pe la 2 jumate, dar nu am simtit-o fiindca la momentul respectiv eram afara.
Da, cam astea sunt amintirile mele din 1990. Eram elev, cum spuneam, nici 14 ani nu implinisem. Clasa a 7-a, gimanziu, scoala nr. 96.

Vor urma amintirile de la seismul din 2004.