Aici puteti descrie experientele dumneavoastra pe care le-ati trait in timpul cutremurelor din 30 si 31 mai 1990. Nu este necesara inregistrarea pentru a publica mesaje. Apasati butonul Add Reply pentru a povesti experienta dvs.
mai 1990 noaptea - (user forum: Dodo)
In linistea noptii suna telefonul.Tata raspunde somnoros si il aud vorbind cu o prietena din canada care aflase de cutremur si era ingrijorata. Il aud apoi soptind ceva mamei..si brusc totul incepe sa se legene…oh doamne iar? Ma duc tiptil in camera parintilor si ma asez incet pe pat..respirand incet… Tata ne linistete ca de fiecare data cu vocea lui calda…e o replica..imediat trece…si a trecut…dar nu era o replica…ci un cutremur.
In acele clipe..cand totul danseaza in jur..cand scrasnetul peretilor iti baga teama in suflet..cand totul vuieste.. iti dai seama ce mic esti.. ce neputincios… si ai un singur gand ..sa se termine.In acele secunde de cosmar… o voce tacuta striga din adancul sufletului tau, din toata fiinta ta… “ajuta-ma Doamne… ai grija de noi.. nu ne parasi…”..si El ne-a ajutat…
In 1990 eram tot acasa, in sufragerie, stateam pe un fotoliu si citeam niste ziare asteptand ceva emisiune sa inceapa la televizor. Am auzit ca vibreaza usa de la intrare, si in prima faza am crezut ca este frate-miu care a venit acasa si incearca sa descuie usa din exterior. M-am dus sa vad ce se intampla si m-am uitat pe vizor. Nimeni. Usa, si tocul usii pe care pusesem mana, continuau sa vibreze ceea ce m-a facut sa cred ca o fi cineva prin bloc care da gauri cu bormasina in pereti, sau care vrea sa darame vreun perete.
Chiar in momentul acela a iesit sora mea din camera ei si mi-a zis ca e cutremur. Am iesit afara si abia acolo a inceput distractia: miscari pe orizontala, ample, de abia ma mai tineam pe picioare. Mare lucru ce s-a intamplat dupa aia nu am mai tinut minte; cu toate astea in noaptea respectiva a mai fost inca unul, mai scurt si mai slab, dar care tot m-a trezit.
Interesant atunci a fost ca, cu exact o zi inainte aparuse un numar al ziarului “Dreptatea” (era al PNTCD-ului), care avea pe prima pagina o poza din piata Universitatii cu km liber de neocomunism si un titlu imens deasupra: “Ne vom cutremura si vom intelege”. Foarte inspirat ales titlul asta, cu doar o zi inainte de cutremur. La cateva luni dupa aceasta, tot in 1990, stateam intr-o duminica in pat in camera mea citind niste caiete si am simtit din nou ca se misca pamantul. Am iesit in hol sa ma duc la maica-mea in bucatarie, dar deja se terminase, iar mai tarziu am aflat de la stiri ca a fost un cutremur la bulgari, care s-a simtit si in Bucuresti.
(ax)
sorinsov:
Continui amintirile cu ceea ce imi aduc aminte de la seismele din 30 si 31 mai 1990. Stim ca atunci s-au produs 2 cutremure vrancene importante, la interval de 13 ore unul dupa celalalt. Primul ziua, la ora 13h40min timp local, de magnitudine 6,7 si la o adancime de circa 85 km, iar al doilea in noaptea imediat urmatoare, la 3h17min, cu magnitudinea 6,1 si la adancime de 79-82 km.
Aveam 13 ani si ceva atunci, mergeam pe 14. Eram in clasa a 7-a, la gimnaziu. Imi aduc aminte ca in dimineata zilei de 30 mai am avut o stare ciudata de neliniste, dar nu mi-o puteam explica. Mi-am inchipuit ca era vorba de emotia la o eventuala ascultare la una dintre disciplinele la care aveam ore in acea zi...cred ca era intr-o miercuri, daca nu ma insel. Tin minte ca fuseseram chemati la scoala un pic mai devreme; aveam program incepand de la 12:30, dar am fost chemati la 12 pentru un control medical sau o vaccinare, cred. Nelinistea mea a continuat, si imi dadeam seama doar de faptul ca nu ma temeam de controlul medical sau de intepatura... Era altceva, dar nu realizam ce. Ziua era relativ placuta, desi cerul nu era complet senin, era un fel de pacla care acoperea soarele, cel putin in jurul pranzului, pe la 12-1. Dupa ora 1 soarele a inceput sa straluceasca pe cer in toata splendoarea sa, pacla risipindu-se cu totul. In sfarsit, la 13:30 incepem ora de engleza. Era a doua ora din programul acelei zile, si la prima ora (fizica ? nu mai stiu sigur) nu venise profesorul si ne facusem de cap care prin clasa, care prin curtea interioara... Asadar, incepe ora de engleza. Profa noteaza absentii in catalog. Toti stateam cuminti, cu caietele de teme pregatite, asteptand sa fim ascultati... Resimteam o neliniste din ce in ce mai puternica, si mi se parea ca atmosfera in sala de clasa devenise extrem de apasatoare, ca si cum totul s-ar fi oprit in nemiscare, ca si cum aerul, moleculele, natura se blocasera cu totul si urma sa ne faca, metaforic vorbind, o comunicare foarte importanta ! Senzatia era extrem de ciudata ! Dar extrem de ciudata ! La un moment dat, una dintre fete incepe sa se agite si sa sopteasca ceva la vecina de banca, si apoi s-a adresat, pe un ton speriat, profei de engleza care tocmai rasfoia catalogul (pana sa ia decizia pe cine sa asculte ), afirmand:"E cutremur, doamna !!!" Abia atunci am realizat ca masa si podeaua incepusera sa trepideze, era o miscare vaga, destul de discreta, verticala, deci de jos in sus. Prima data am sesizat doar trepidatia bancii, si i-am dat una dupa ceafa colegului cerandu-i imperios sa nu mai miste banca !!! Cateva secunde mai tarziu, am sesizat si trepidatia podelei, care nu se mai oprea, nu se mai oprea ! Ca la un semn, ne-am ridicat in picioare mai multi colegi, dar nestiind ce sa facem, am ramas asa, in asteptare. Profa s-a sculat de la catedra, s-a asezat in fata clasei si statea si ea, palida la fata, asteptand. Oare ce asteptam cu totii ??? Pai ce sa astepta, asteptam unda S. Stim acum ca unda S soseste la Bucuresti dupa circa 18-19 secunde de la sosirea undei P. Deodata, am auzit cu totii un huruit surd, ca si cum un tanc ar fi trecut chiar prin fata noastra ! Bancile au luat-o brusc inainte, inapoi, iar inainte, si iar inapoi !!! Brrr ! Am vazut cum peretele s-a miscat in raport cu un pom de afara, care parea ca "o luase" in sens contrar. Tipete, racnete, fetele au fugit primele, nu le credeam capabile de asa un sprint ! Sigur, fuga e rusinoasa, dar e sanatoasa ! In sala de clasa mai ramaseseram cativa, ulterior au fugit si restul. Eu am ramas ultimul, zic "Stau sa se termine si apoi ies in liniste" ! Stateam sub tocul de la usa, in stanga era cancelaria. Restul elevilor o zbughisera deja pe scara elevilor. Cand am vazut cum se crapa peretele de deasupra cancelariei si incep sa cada bucati de tencuiala, am tulit-o si eu pe scara, de data asta pe scara profesorilor ! A fost un noroc, era libera. Scara elevilor a fost arhiplina, si 2 elevi s-au accidentat, intrand cu capul, respectiv cu gura, in calorifer !!! Brrr ! Pe la mijlocul scarii, balansul infernal s-a oprit, asa ca atunci cand am ajuns jos, iesind pe la accesul profesorilor, seismul se terminase deja ! Afara, la iesirea profilor, elevii si profii stateau, unii incremeniti inca din cauza sperieturii, altii se miscau de colo-colo vociferand si comentand evenimentul ! Toata lumea se intreba, fireste, "cat de mare a fost" si "daca mai vine unul" !
Am pornit apoi cu totii spre curtea interioara a scolii, si la intrare unul dintre profesori statea si nu ne lasa sa intram. Lasaseram toate lucrurile inauntru, si vroiam sa mergem sa le luam. Pana la urma, au reusit unii sa se duca si au luat din lucruri, inclusiv ale colegilor. Pe la 2 dupa-amiaza apare si tatal meu, cu masina, sa ma ia acasa. Pe drum, lumea stransa ciopor in fata blocurilor, gospodine in capot si barbati in pijamale (la 2 ziua !!!!), comentau si isi dadeau cu parerea, clamand si melitzand din gros ! In sfarsit, ajungem acasa, dar nu intram inca in bloc, am mai stat in fata blocului pana pe la 2 jumate. Apare si mama, care a prins cutremurul la Palatul Telefoanelor, la ultimul etaj !!! A zis ca ametisera cu totii, cele 2 cladite adiacente se ciocnisera una de alta cu zgomote infricosatoare ! Sora mea era si ea acolo, lucra pentru un proiect de diploma. In fine, pe la 3 ne hotaram sa intram in casa. Pagubele in apartament nu au fost cine stie ce, ici-colo cate un mic element decorativ a mai cazut, dar totusi nu s-a spart nimic ! Seara stam cu totii la tv si ascultam anunturile oficiale. Specialistii ne asigurau ca vor fi replici, dar foarte slabe si ca nu trebuie sa fim ingrijorati ! Cu aceasta asigurare in minte, ne ducem la culcare. Nu pentru multa vreme ! In dimineata zilei de 31 mai, putin dupa 3 si un sfert, pamantul a inceput sa vuiasca din nou ! Ceva mai slab si cu o durata mai mica decat a primului cutremur, al doilea seism a facut totusi sa balanseze lampile si m-a facut sa scot un racnet de mama focului !!!! Am asteptat toti sa se termine si am iesit afara. Dar nu am stat prea mult. Am zis "Da-o incolo de treaba, au fost deja 2 seisme, nu mai are de unde inca unul!!!" asa ca pe la 4 fara ceva ne-am culcat linistiti. Cat priveste replicile, trebuie sa spun ca eu am simtit o replica pe 31 mai, la 8 fara 12 minute dimineata. Tocmai ma dadusem jos din pat, de fapt stateam pe marginea patului, cand sesizez cum podeaua incepe sa vibreze, geamul si usa au scartait si am simtit trepidatia timp de 4-5 secunde. Ulterior s-a anuntat ca replica din acea dimineata, de la ora 7h48min, a avut magnitudinea 4,6 si a fost resimtita in Bucuresti cu intensitatea de III-IV pe scara Mercalli. Alte replici nu am mai simtit, dar am inteles ca au mai fost destul de multe replici cu magnitudini intre 3,5-4,5 pe scara Richter. Una dintre ele ar fi fost chiar pe 30 mai, pe la 2 jumate, dar nu am simtit-o fiindca la momentul respectiv eram afara.
Da, cam astea sunt amintirile mele din 1990. Eram elev, cum spuneam, nici 14 ani nu implinisem. Clasa a 7-a, gimanziu, scoala nr. 96.
Well, la cutremurul asta eram deja mare si mai citisem si eu cartea aia mentionata de Sorinsov, "Animalele si cutremurele de pamant".
Mi-aduc aminte ca in ziua aia trebuia sa terminam pe la doua orele, dar nu a venit un profesor si am rugat-o pe diriginta cu care aveam ultima ora sa vina in locul respectivului ca sa plecam si noi mai repede acasa.
Pe la ora unu coboram scarile liceului ca sa plec acasa si ma intalnesc cu o colega ce avea ore dupa-amiaza. Ne salutam, ii explic de ce plecam eu asa de repede, la care ea imi spune: "Esti fericita! Pleci acasa si eu am ore pana la opt." Eu ii raspund:"Las' ca se intampla sigur ceva si pleci si tu devreme acasa." Ceea ce s-a si intamplat.
Ma duc acasa (stateam la vreo cinci minute de mers in pas lejer de liceu) si cum mi-era cam somn decid sa ma intind un pic pe canapeaua din sufragerie aflata langa fereastra ca sa ma odihnesc.
La un moment dat, simt ceva ca un imbold ciudat, care ma impingea sa plec de langa fereastra. Derutata, ma ridic de pe canapea si ma asez pe jos aproape de mijlocul camerei, apucandu-ma sa aranjez ceva intr-un dulap.
Nu peste mult timp ma trezesc cu niste carti si caiete pe care le pusesem acolo ca imi pica la loc in brate. Prima reactie a fost "Ce dracu'?!". Moment in care simt ca ma trage ceva in jos ca si cum as fi stat pe o ventuza (probabil prima unda, aia despre care se spune ca o simti ca pe ceva care te arunca in sus, numai ca la mine a fost invers). Am sarit in picioare si am fugit sub tocul usii. Geamurile vibrau de ziceai ca or sa pice. N-au patit insa nimic.
Am coborat in fata blocului unde iesisera si alti vecini. Stiind deja ce stiam din cartea mentionata la inceput, m-am apropiat de un vecin care era afara cu cainele si l-am intrebat ce si cum. El iesise cu putin inainte de cutremur din casa, scos de caine (un boxer) care se agitase ca sa-l faca sa iasa.
Cainele prietenului meu de la acea vreme (brac german, in varsta de aprox un an) aflat la etajul noua al unui bloc de zece etaje manca linistit la ora producerii cutremurului si nu a dat niciun semn ca l-ar stresa ceva. Motanul (pursange maidanez) bunicii de la Iasi, pe de alta parte, disparuse de acasa cu o zi inainte de cutremur, si a revenit in ziua urmatoare.
Noaptea m-am trezit cu putin inainte de producerea cutremului, eram intr-o stare ciudata de amorteala, iar in momentul in care a venit mama speriata la mine zicandu-mi ca e cutremur m-am uitat la ea si i-am zis: "Si ce daca?" si am picat adormita la loc.
Noctilucent, iti multumim pentru marturiile pe care le-ai relatat aici
Si oamenii pot in anumite conditii sa simta cu cateva secunde / minute / ore inainte de un cutremur puternic faptul ca ceva este in neregula. La fel cum ai simtit tu, sau cum inainte de cutremurul din 77 mai multe persoane au avut in ziua respectiva o stare inexplicabila de iritare si nervozitate.
In '77 eram in clasa a 7-a...
Locuiesc in apropierea zonei Vrancea. Poate 80 de km.
Pe 30 Mai a venit Sorin sa ma ia "la un tenis". Vremea nu era tocmai buna. Batea vantul destul tare.
Din cele 15 terenuri,l-am ales pe primul. ...Pt ca nu ne ramanea decat o latura fara gard. N-aveam chef sa alergam dupa mingi date aiurea.
Ma deranja vantul la serviciu.. In dreapta mea,dincolo de gard,o parcare goala(cam cat un teren de handbal),iar la inca 30 m gardul Spitalului. De-a lungul gardului,vreo 25 de plopi batrani,de-aceia rotunzi,inalti cam cat 4-5 etaje.
Eram foarte atent la felul in care bate vantul cand eram la "serviciu". Uneori imi "fura" mingea. Pt ca vantul batea din directia plopilor,simteam intensitatea rafalelor dupa fosnetul frunzelor. Cum nu mai fosneau,stiam ca se apropie clipa cand pot servi.
Bateam mingea de bitum...La un moment dat,frunzele....., au inghetat!!! Nu se mai uzea nimic!!! Mi-am indreptat privirea spre plopi. Priveam frunzele,si nu intelegeam nemiscarea lor...Brusc guresele vrabiute au inceput sa faca un scandal monstru care s-a intrerupt la fel de brusc! Am avut senzatia ca nimic nu se ma misca. Era ciudat..
"Hai ma,serveste odata!" ... "Sorine,cutremur..." Sorin s-a indreptat,a privit,in jur,a privit pamantul..."Ce cutremur ma? Hai,serveste!"
Eh,poate mi s-o fi parut... Incep sa bat mingea... Si un ciudat sentiment de implozie in aer,a fost insotit de .... de instabilitatea pamantului pe care stateam. Priveam pamantul ce arata ca o mare agitata. O talpa era sus,una jos... Era aiurea! Nu ma puteam tine pe picioare,si am avut intentia sa ma intind pe burta!! ...Dar n-a mai fost necesar. Am ramas uluit de cat de instabil poate fi lucrul cel mai stabil din lume:Pamantul... In apropiere era si o cladire administrativa cu P+2. Am privit-o.. Extraordinar !!! Cladirea e din placi prefabricate sudate intre ele.. Am ramas uimit de elasticitatea si flexibilitatea ei! E imposibil ca asa ceva sa cada!! (ma gandesc la cutremurele de pe la noi)
De atunci, nu-mi mai este teama in cladirile construite pe vremea raposatului.
Pe parcursul zilei am fost atent,si am intuit ca va urma o replica mai serioasa..Asa mi-a trecut mie prin minte.. Noaptea,m-am trezit si mi-am dus sotia si copilul sub tocul usii pt a ne feri de eventualele obiecte ce ar putea sa cada.
...Era cutremurul ce-l asteptam,s-a terminat,si pt prima data in viata mea m-am culcat linistit dupa un cutremur. Nu am mai iesit in strada . Era inutil.... Am vazut ca blocurile nu sunt din carton.