Aici puteti descrie experientele dumneavoastra pe care le-ati trait in timpul cutremurului din 27 octombrie 2004. Nu este necesara inregistrarea pentru a publica mesaje. Apasati butonul Add Reply pentru a povesti experienta dvs.
Era o seara aparent obisnuita, pe la mijlocul saptamanii, cred. A doua zi urma sa merg, ca de obicei, la servici, dis de dimineata. Asa ca m-am dus sa ma culc pe la 11 si ceva, 11 si un sfert...Nimic nu parea sa anunte evenimentul seismic ce urma sa se produca in acea noapte de octombrie, mai exact 27 octombrie (la o zi dupa cea in care se implinisera 202 ani de la Cutremurul cel Mare din anul 1802). Poate doar o oarecare agitatie a cainilor maidanezi din zona blocurilor, si chiar a unui papagal al unui vecin, care papagal tot caraia si tipa de vreo 20 de minute fara oprire. Pe moment, nu i-am dat atentie. Asadar, la 11 si jumatate eram deja in pat, intins, si incercam sa atipesc, stand cu ochii inchisi. Eu am un somn usor si adorm repede cum pun capul pe perna, asa ca tocmai eram pe punctul sa adorm, cand am avut, brusc, o senzatie neplacuta, o trepidatie la inceput discreta, vaga, nu foarte clara, trepidatie care incepuse sa scuture patul si care se prelungea nefiresc ! Am deschis ochii si am privit afara pe fereastra, spre blocul din fata, paralel cu al meu. Incepusera sa se aprinda lumini, una dupa alta, lumea se trezea si se scula din paturi !!! Trebuie sa spun ca am fost foarte calm in acele momente, nu am tipat deloc (asa cum am facut la cutremurul din 1986 sau la al doilea seism din 1990), zic "Asta e, se misca, astept sa se termine ca nu am ce face.... Deodata s-a auzit un huruit surd si prelungit, patul a inceput sa se legene orizontal pe directia est-vest, zgomotul devenise chiar intens. M-am sculat in picioare, parintii mei iesisera din camera si au strigat "Cutremur ! Cutremur!". Am aprins lumina, dar in momentul acela miscarea a inceput sa slabeasca, si tocmai cand ma indreptam spre usa camerei sa ies pe hol a incetat aparent, desi vreo cateva secunde am sesizat inca o trepidatie finala, practic am sesizat destul de bine faza de atenuare a miscarii seismice (in acel moment mi-am zis ca "Nu s-a terminat!"). Intr-adevar, asta e de fapt lucrul care m-a frapat, faptul ca am sesizat faza finala, de atenuare a miscarii seismice, de slabire a zguduielii pana la incetarea completa a miscarii perceptibile.
In sfarsit, ne-am dus la televizor sa vedem ce se anunta, am luat aparatul de radio portabil si am stat vreo ora trezi, ascultand anunturile de la tv si de la radio. Lumea nu a iesit afara, cel putin de la noi din bloc nu am vazut pe nimeni. Intre timp, m-am dus la computer si am trimis e-mail sorei mele (care locuieste in Belgia) si unor prieteni si fosti colegi de liceu si facultate aflati in strainate. Apoi am revenit la televizor sa mai urmaresc anunturile si comentariile. Pe la 12 jumate-1 fara un sfert ne-am retras in dormitoare.
Nu, nu eram speriat, v-am spus ca mi-am pastrat calmul, spre deosebire de cutremurele precedente (din 1986 si 1990). Poate si fiindca totusi seismul a fost mai slab decat cele din august 1986 si 30 mai 1990.
In orice caz, seismul din octombrie 2004 a fost cel mai important cutremur produs in Vrancea dupa cele din 30 si 31 mai 1990, si a fost resimtit intens in cea mai mare parte a tarii, dar si in tari vecine (in Ucraina, Moldova, dar mai puternic in Bulgaria, in special la Varna si Ruse). Nu am avut pagube la bloc si nici in apartament, nu s-a rasturnat nimic.
Pe noi cutremurul ne-a prins rugandu-ne. Nu mai stiu ce necaz aveam atunci. Am stiut ca este cutremur de la inceput. Aflandu-ma la etajul 3 intr-un bloc de 4 etaje din prefabricate care a rezistat fara stricaciuni in 1977, nu prea m-am speriat de cutremur. Dar mi-a fost frica de Dumnezeu sa ma intrerup de la rugaciune ca sa fiu atent la miscari. Sotia nu si-a dat seama la inceput, la primele miscari, pe verticala nu a reactionat. Cand si-a dat seama, a avut impresia ca eu nu stiu ce se intampla, a strigat "Cutremur!" si s-a dus la copil. Aceasta a coincis cu aparitia miscarilor pe orizontala. Eu am ramas in genunchi, dar n-am mai rezistat curiozitatii, am lasat rugaciunea si am fost atent la miscari. Am sesizat miscari atat pe verticala cat si pe orizontala si apoi numai pe orizontala. Spre final frecventa a scazut mult. Atunci am zis "S-a terminat". Mi-am dat seama ca acele miscari lente nu erau ale blocului, prea mic, ci ale pamantului. Acum stiu, la cutremurul viitor vom avea secunde bune de miscari numai pe verticala in care se mai poate face ceva; de asemenea nu-mi voi face iluzii ca daca miscarile la inceput sunt numai pe verticala poate scapam de cele orizontale, acelea vin dar mai tarziu.
Eram la serviciu. Atunci luram la o companie care avea o linie de productie pe verticala. A fost cumva funny sa vad cateva tone bune de metal care se miscau de parca erau bete de chibrituri. Oricum, nu s-a intamplat nici un incident. Imediat dupa, am sunat-o pe sotia mea, sa intreb daca e bine. Culmea este ca ea a iesit pe fereastra sa vada cum se misca blocurile (stam la etajul 10 din 10). Bineinteles ca m-am facut negru de suparare. In acea seara am inceput instructajul propriu si al sotiei in caz de cutremur.
Ca o paranteza, cand am ajuns acasa de la munca, pe la 12:50-1 noaptea, inca mai erau oameni in fata blocurilor, care nu intrasera in casa.
Bogdan
Eram cam obosita asa ca m-am dus la culcare mai devreme decat de obicei. Anterior seismului un catel latrase disperat cam 30 de minute.Ma asezasem in pat si la un moment dat am auzit un sunet ciudat, ca si cum vantul misca tabla de la geam. M-am ridicat partial si mi-a aruncat ochii catre fereastra sa vad daca este furtuna deoarece nu auzeam si vuietul specific vantului. Atunci am realizat ca este cutremur si am tasnit in hol. Am aprins lumina dar am realizat ca mi-am uitat mobilul langa pat.
M-am intors rapid, am luat telefonul si am tras catelul buimac langa mine. Am descuiat usa cu gandul sa o deschid in caz de ceva. M-am apucat sa ...scriu un sms
Nu am tipat niciodata la cutremur si ori sunt inconstienta ori am sange rece. Ma miram de faptul ca blocul in care stau se misca ciudat, ca un bloc intreg, cumva rigid si abia daca se auzeau cateva scrasnete ale peretilor. Eram obisnuita cu leganari si podea ca din banda de cauciuc. Nu a cazut nimic, nu s-a spart nimic.